Ceai de hibiscus este recomandat in hipertensiune arteriala, edeme, afectiuni respiratorii (febra, tuse, infectii la nivelul tractului respirator).
Hibiscus este o planta care face parte din familia Malvaceae, fiind originara de la tropice. Florile, de o frumusete luxurianta, au fost utilizate de-alungul timpului, in special in medicina populara orientala, sub forma de ceaiuri aromate, cu un puternic efect relaxant si racoritor, in tratarea afectiunilor renale si digestive. In Malaezia, se foloseste sucul proaspat obtinut din calicele plantei, datorita continutului ridicat in vitamina C si antocianozide, iar in Caraibe, bautura obtinuta din fructele proaspete este nelipsita in cadrul sarbatorilor de Craciun.
Actiuni
antihipertensiv, diuretic, antispastic intestinal si uterin, antiseptic, tonifiant, stimuleaza activitatea cerebrala imbunatatind atat eforturile intelectuale cat si pe cele fizice, antioxidant, usor expectorant, antifebril.
Indicatii
se utilizeaza ca adjuvant in: hipertensiune arteriala, edeme, afectiuni respiratorii (febra, tuse, infectii la nivelul tractului respirator).
Contraindicatii
alaptare, alergie la hibiscus.
Precautii
In doze mari are efect de reducere a fertilitatii.
ADMINISTRARE
-pulberea – planta se macina fin cu o rasnita electrica. Se ia o lingurita rasa de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 min., dupa care se inghite cu apa.
-maceratul la rece – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa, se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu macerat pe zi, cu 30min. inainte de mese.
-infuzia – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa clocotita, se mentine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu infuzie pe zi, cu 30min. inainte de mese.
COMPOZITIE CHIMICA:
antocianozide (delfinidol, hibiscozida, gosipetina, herbacitrina), acizi organici (hibiscic, citric, ascorbic, malic, tartric, protocatehic), mucilagii, etc.
Hibiscus este o planta care face parte din familia Malvaceae, fiind originara de la tropice. Florile, de o frumusete luxurianta, au fost utilizate de-alungul timpului, in special in medicina populara orientala, sub forma de ceaiuri aromate, cu un puternic efect relaxant si racoritor, in tratarea afectiunilor renale si digestive. In Malaezia, se foloseste sucul proaspat obtinut din calicele plantei, datorita continutului ridicat in vitamina C si antocianozide, iar in Caraibe, bautura obtinuta din fructele proaspete este nelipsita in cadrul sarbatorilor de Craciun.
Actiuni
antihipertensiv, diuretic, antispastic intestinal si uterin, antiseptic, tonifiant, stimuleaza activitatea cerebrala imbunatatind atat eforturile intelectuale cat si pe cele fizice, antioxidant, usor expectorant, antifebril.
Indicatii
se utilizeaza ca adjuvant in: hipertensiune arteriala, edeme, afectiuni respiratorii (febra, tuse, infectii la nivelul tractului respirator).
Contraindicatii
alaptare, alergie la hibiscus.
Precautii
In doze mari are efect de reducere a fertilitatii.
ADMINISTRARE
-pulberea – planta se macina fin cu o rasnita electrica. Se ia o lingurita rasa de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 min., dupa care se inghite cu apa.
-maceratul la rece – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa, se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu macerat pe zi, cu 30min. inainte de mese.
-infuzia – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa clocotita, se mentine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu infuzie pe zi, cu 30min. inainte de mese.
COMPOZITIE CHIMICA:
antocianozide (delfinidol, hibiscozida, gosipetina, herbacitrina), acizi organici (hibiscic, citric, ascorbic, malic, tartric, protocatehic), mucilagii, etc.