Ceai de merisor de la dacia plant; este recomandat in infectii ale tractului urinar, inflamatii urogenitale, leucoree, infectii acute si cronice ale tractului respirator, reumatism, guta si diaree.
Merisorul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust pitic raspandit in zonele montane, la altitudini de peste 1300m. El provine din emisfera nordica, unde reprezenta alimentatia de baza a vikingilor. In scopuri medicinale, se folosesc frunzele, care se recolteaza in lunile septembrie si octombrie, perioada in care continutul in substante active este maxim. Merisorul contine urmatoarele principii active: arbutozida, metilarbutozida, arbutina, fraxina, flavonoide, antocianidine si taninuri.
Pe traiectul urinar, arbutozida si metilarbutozida sunt hidrolizate la hidrochinona, metilhidrochinona si glucoza. Principala sa actiune terapeutica, aceea de antiseptic urinar, se datoreaza hidrochinonei, care se elimina rapid prin urina, pe care o poate colora in verde. Inca o actiune deosebit de folositoare a merisorului este cea antimicrobiana asupra bacteriilor Porphyromonas gingivalis si Prevotella intermedia, implicate in dezvoltarea infectiilor gingivale si pulpare, contribuind la igienizarea cavitatii bucale.
Actiuni
INTERN: antiseptic urinar, antiinflamator, diuretic, diaforetic (produce transpiratie), astringent, expectorant, antitusiv, antioxidant si dezinfectant al cavitatii bucale.
EXTERN: antiseptic al cavitatii bucale.
Indicatii
INTERN:
se utilizeaza ca adjuvant in: infectii ale tractului urinar (cistite, uretrite, pielonefrite), inflamatii urogenitale, leucoree, infectii acute si cronice ale tractului respirator (tuse, bronsite, traheobronsite), reumatism, guta si diaree.
EXTERN: se utilizeaza ca adjuvant pentru aseptizarea cavitatii bucale.
Contraindicatii
insuficienta renala, sarcina, alaptare, copii mici, alergie la merisor.
Precautii
supradozarea poate produce iritarea mucoasei gastrice si fenomene alergice
ADMINISTRARE
INTERN:
- pulbere – Pulberea se obtine prin macinarea fina a frunzelor cu o rasnita electrica. Se ia cate 1 lingurita rasa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, se tine sub limba timp de 10-15min. iar apoi se inghite cu putina apa.
- macerat la rece – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa, se mentine timp de 6 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic, se beau 3 cani cu macerat pe zi, cu 30min. inainte de mese.
- infuzie – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa clocotita, se mentine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic, se beau 3 cani cu infuzie pe zi, cu 30min. inainte de mese.
EXTERN: pentru aseptizarea cavitatii bucale, se fac spalaturi cu infuzie sau macerat de merisor, de 2-3ori pe zi.
Merisorul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust pitic raspandit in zonele montane, la altitudini de peste 1300m. El provine din emisfera nordica, unde reprezenta alimentatia de baza a vikingilor. In scopuri medicinale, se folosesc frunzele, care se recolteaza in lunile septembrie si octombrie, perioada in care continutul in substante active este maxim. Merisorul contine urmatoarele principii active: arbutozida, metilarbutozida, arbutina, fraxina, flavonoide, antocianidine si taninuri.
Pe traiectul urinar, arbutozida si metilarbutozida sunt hidrolizate la hidrochinona, metilhidrochinona si glucoza. Principala sa actiune terapeutica, aceea de antiseptic urinar, se datoreaza hidrochinonei, care se elimina rapid prin urina, pe care o poate colora in verde. Inca o actiune deosebit de folositoare a merisorului este cea antimicrobiana asupra bacteriilor Porphyromonas gingivalis si Prevotella intermedia, implicate in dezvoltarea infectiilor gingivale si pulpare, contribuind la igienizarea cavitatii bucale.
Actiuni
INTERN: antiseptic urinar, antiinflamator, diuretic, diaforetic (produce transpiratie), astringent, expectorant, antitusiv, antioxidant si dezinfectant al cavitatii bucale.
EXTERN: antiseptic al cavitatii bucale.
Indicatii
INTERN:
se utilizeaza ca adjuvant in: infectii ale tractului urinar (cistite, uretrite, pielonefrite), inflamatii urogenitale, leucoree, infectii acute si cronice ale tractului respirator (tuse, bronsite, traheobronsite), reumatism, guta si diaree.
EXTERN: se utilizeaza ca adjuvant pentru aseptizarea cavitatii bucale.
Contraindicatii
insuficienta renala, sarcina, alaptare, copii mici, alergie la merisor.
Precautii
supradozarea poate produce iritarea mucoasei gastrice si fenomene alergice
ADMINISTRARE
INTERN:
- pulbere – Pulberea se obtine prin macinarea fina a frunzelor cu o rasnita electrica. Se ia cate 1 lingurita rasa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, se tine sub limba timp de 10-15min. iar apoi se inghite cu putina apa.
- macerat la rece – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa, se mentine timp de 6 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic, se beau 3 cani cu macerat pe zi, cu 30min. inainte de mese.
- infuzie – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa clocotita, se mentine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic, se beau 3 cani cu infuzie pe zi, cu 30min. inainte de mese.
EXTERN: pentru aseptizarea cavitatii bucale, se fac spalaturi cu infuzie sau macerat de merisor, de 2-3ori pe zi.