Ceai de menta de la dacia plant; este recomandat in diaree, digestie lenta, colici intestinale, enterocolite, dureri de stomac, meteorism (balonare), afectiuni respiratorii, tuse, gripa, halena, rau de miscare, stari de greata si voma, angoasa, nervozitate, oboseala mentala, urticarie, herpes, prurit.Menta face parte din familia Lamiaceae, fiind o planta erbacee, perena, cu frunze oval-lanceolate si flori violacee dispuse intr-o inflorescenta spiciforma, conica. Denumirea stiintifica a plantei Mentha provine de la ''Mintha'', numele unei nimfe din mitologia greaca si romana, care a fost metamorfozata intr-o planta, ce ii poarta numele. Desi menta este o planta utilizata inca din antichitate, ea a fost introdusa pentru prima data in literatura medicala de-abia in secolul al XVII-lea. Datorita uleiului volatil, principalul sau component, menta reprezinta una din plantele cele mai folosite in fitoterapia de pe toate meridianele. Se mai numeste izma buna, ghiazma, iasma, minta neagra, ninta rece, etc.
Actiuni
INTERN:
tonic digestiv, coleretic, colagog, antispastic, antiseptic, carminativ, astringent, antidiareic, antiemetic, secretolitic, descongestionant al cailor respiratorii, bronhodilatator, analgezic, usor anestezic, usor sedativ.
EXTERN:
descongestionant al sinusurilor, bronhodilatator, antiinflamator, analgezic, usor anestezic, dezinfectant, antipruriginos, antimicotic, antiinfectios, antiviral (pe virusul herpetic).
Indicatii
INTERN:
se utilizeaza ca adjuvant in: diaree, infectii gastro-intestinale, digestie lenta, colici intestinale, enterocolite, dureri de stomac ce apar pe fond nervos, meteorism (balonare), afectiuni respiratorii (bronsita, laringita, traheo-bronsita, tuse convulsiva, gripa), halena (miros urat al gurii), rau de miscare (se administreaza sub forma de pulbere), stari de greata si voma, angoasa, nervozitate, oboseala mentala (se administreaza sub forma de pulbere).
EXTERN:
se utilizeaza ca adjuvant in: faringite (ca analgezic), prurit (mancarime a pielii), urticarie, herpes si pentru igienizarea cavitatii bucale.
Contraindicatii
alergie la menta.
ADMINISTRARE
INTERN:
-pulberea – planta se macina fin cu o rasnita electrica. Se ia o lingurita rasa de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15min., dupa care se inghite cu apa.
-maceratul la rece – se prepara din 2 lingurite cu planta adaugate la 250ml de apa, se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu macerat pe zi, cu 30min. inainte de mese.
-infuzia – se prepara din 2 lingurite cu planta adaugate la 250ml de apa clocotita, se mentine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu infuzie pe zi, cu 30min. inainte de mese.
EXTERN:
-in faringite si pentru igienizarea cavitatii bucale se clateste gura sau se face gargara cu macerat sau cu infuzie de planta;
-in prurit, urticarie si herpes se administreaza sub forma de comprese cu macerat sau cu infuzie de planta, sau cataplasme aplicate local, care se obtin astfel: 2-3 linguri cu pulbere fin macinata se amesteca cu apa calda astfel incat sa formeze o pasta care sa poata fi aplicata extern. Deasupra se aplica un pansament ocluziv, care sa poata mentine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.
COMPOZIŢIE CHIMICĂ:
ulei volatil (alcătuit din mentol, mentonă, 1,8-cineol, α şi β-pinen, limonen), acizi polifenolici (cafeic, clorogenic, rosmarinic, ferulic), taninuri, flavonoide (luteolina, hesperidina), saponine triterpenice (acid ursolic şi oleanolic), carotenoide, enzime, săruri minerale, un principiu amar, etc.