Ceai de urzica de la dacia plant; este recomandat in astenii (astenia de primavara), edeme, litiaza urinara, guta, uricemie, prostatite, diaree, hemoroizi, reumatism, diabet zaharat, acnee, psoriazis, dermatoze, convalescenta si in geriatrie, seboree, eczeme, epistaxis, matreata, caderea parului, alopecie.
Urzica face parte din familia Urticaceae, fiind o planta erbacee, perena, cu frunze opuse, lanceolate, ascutite la varf si dintate pe margini. Atat tulpina cat si frunzele sunt prevazute cu peri urzicatori. Denumirea stiintifica a plantei ''Urtica'' provine din verbul latin ''urere'' care inseamna ''a arde'', datorita arsurilor care apar la atingerea atat a tulpinei cat si a frunzelor, iar termenul ''dioica'' inseamna ''doua case'' si se datoreaza faptului ca urzica are flori unisexuat-dioice. Cunoscuta din cele mai vechi timpuri, planta apare in medicina traditionala africana unde se folosea sub forma de pulbere pentru prizat in hemoragii nazale si menstruatii abundente. Amerindienii utilizau ceaiul de urzica pentru a opri sangerarile uterine care apareau dupa nastere. In terapie este una din principalele surse de fier si alte minerale esentiale organismului, motiv pentru care, se recomanda utilizarea ei in stari de anemie, demineralizare si convalescenta.
Actiuni
Intern:
Antianemic, diuretic (creste eliminarea de acid uric), depurativ, hematopoetic (stimuleaza formarea globulelor rosii), antianemic, astringent, hemostatic, antidiareic, antiinflamator, hipoglicemiant, imunostimulent, inhibitor al 5-α-reductazei (enzima implicata in hipertrofia benigna de prostata), tonic general, antiseptic, fitogeriatric.
Extern:
Astringent, revulsiv, tonic capilar, cicatrizant, hemostatic, antiseptic.
Indicatii
Intern:
Se utilizeaza ca adjuvant in: anemii usoare, astenii (astenia de primavara), edeme, litiaza urinara, guta, uricemie, hipertrofie benigna de prostata, prostatite, hemoragii (metroragii, hemoptizii, epistaxis), diaree, hemoroizi, reumatism, diabet zaharat, hipovitaminoze, afectiuni dermatologice (acnee, psoriazis, dermatoze infectioase), convalescenta si in geriatrie.
Extern:
Se utilizeaza ca adjuvant in: afectiuni cutanate (acnee, seboree, eczeme, psoriazis, dermatoze infectioase), epistaxis, hemoroizi, matreata, caderea parului, alopecie.
Contraindicatii
Alergie la urzica.
Administrare
Intern:
-pulberea – planta se macina fin cu o rasnita electrica. Se ia o lingurita rasa de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15min., dupa care se inghite cu apa.
-maceratul la rece – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa, se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu macerat pe zi, cu 30min. inainte de mese.
-infuzia – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa clocotita, se mentine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu infuzie pe zi, cu 30min. inainte de mese.
Extern:
-in afectiuni cutanate si hemoroizi se aplica local sub forma de comprese cu macerat sau cu infuzie de planta, sau cataplasme care se obtin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin macinata se amesteca cu apa calda astfel incat sa formeze o pasta care sa poata fi aplicata extern. Deasupra se aplica un pansament ocluziv, care sa poata mentine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.
-in epistaxis se introduce intranazal un tampon cu vata imbibat cu maceratul sau cu infuzia de planta
-pentru cresterea parului, matreata sau alopecie se maseaza pielea capului si se clateste parul cu maceratul sau cu infuzia de planta.
Compozitie chimica:
Carotenoide (β-caroten, xantofila, violaxantina), flavone, taninuri, cumarine (scopoletol), izolectine, amine (histamina, serotonina, acetilcolina), acizi organici (acetic, butiric, cafeic, clorogenic, ferulic), oligoelemente (P, K, Ca, Mg, Fe, S), vitamine (A, B1, B2, C, E si K), β-sitosterol, fosfolipide (betaina, colina, lecitina), clorofila, ulei gras, fitohormoni, etc.
Prezentare:
50 g
Urzica face parte din familia Urticaceae, fiind o planta erbacee, perena, cu frunze opuse, lanceolate, ascutite la varf si dintate pe margini. Atat tulpina cat si frunzele sunt prevazute cu peri urzicatori. Denumirea stiintifica a plantei ''Urtica'' provine din verbul latin ''urere'' care inseamna ''a arde'', datorita arsurilor care apar la atingerea atat a tulpinei cat si a frunzelor, iar termenul ''dioica'' inseamna ''doua case'' si se datoreaza faptului ca urzica are flori unisexuat-dioice. Cunoscuta din cele mai vechi timpuri, planta apare in medicina traditionala africana unde se folosea sub forma de pulbere pentru prizat in hemoragii nazale si menstruatii abundente. Amerindienii utilizau ceaiul de urzica pentru a opri sangerarile uterine care apareau dupa nastere. In terapie este una din principalele surse de fier si alte minerale esentiale organismului, motiv pentru care, se recomanda utilizarea ei in stari de anemie, demineralizare si convalescenta.
Actiuni
Intern:
Antianemic, diuretic (creste eliminarea de acid uric), depurativ, hematopoetic (stimuleaza formarea globulelor rosii), antianemic, astringent, hemostatic, antidiareic, antiinflamator, hipoglicemiant, imunostimulent, inhibitor al 5-α-reductazei (enzima implicata in hipertrofia benigna de prostata), tonic general, antiseptic, fitogeriatric.
Extern:
Astringent, revulsiv, tonic capilar, cicatrizant, hemostatic, antiseptic.
Indicatii
Intern:
Se utilizeaza ca adjuvant in: anemii usoare, astenii (astenia de primavara), edeme, litiaza urinara, guta, uricemie, hipertrofie benigna de prostata, prostatite, hemoragii (metroragii, hemoptizii, epistaxis), diaree, hemoroizi, reumatism, diabet zaharat, hipovitaminoze, afectiuni dermatologice (acnee, psoriazis, dermatoze infectioase), convalescenta si in geriatrie.
Extern:
Se utilizeaza ca adjuvant in: afectiuni cutanate (acnee, seboree, eczeme, psoriazis, dermatoze infectioase), epistaxis, hemoroizi, matreata, caderea parului, alopecie.
Contraindicatii
Alergie la urzica.
Administrare
Intern:
-pulberea – planta se macina fin cu o rasnita electrica. Se ia o lingurita rasa de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15min., dupa care se inghite cu apa.
-maceratul la rece – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa, se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu macerat pe zi, cu 30min. inainte de mese.
-infuzia – se prepara dintr-o lingura cu planta adaugata la 250ml de apa clocotita, se mentine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoara si se bea pe stomacul gol. In scop terapeutic se beau 3 cani cu infuzie pe zi, cu 30min. inainte de mese.
Extern:
-in afectiuni cutanate si hemoroizi se aplica local sub forma de comprese cu macerat sau cu infuzie de planta, sau cataplasme care se obtin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin macinata se amesteca cu apa calda astfel incat sa formeze o pasta care sa poata fi aplicata extern. Deasupra se aplica un pansament ocluziv, care sa poata mentine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.
-in epistaxis se introduce intranazal un tampon cu vata imbibat cu maceratul sau cu infuzia de planta
-pentru cresterea parului, matreata sau alopecie se maseaza pielea capului si se clateste parul cu maceratul sau cu infuzia de planta.
Compozitie chimica:
Carotenoide (β-caroten, xantofila, violaxantina), flavone, taninuri, cumarine (scopoletol), izolectine, amine (histamina, serotonina, acetilcolina), acizi organici (acetic, butiric, cafeic, clorogenic, ferulic), oligoelemente (P, K, Ca, Mg, Fe, S), vitamine (A, B1, B2, C, E si K), β-sitosterol, fosfolipide (betaina, colina, lecitina), clorofila, ulei gras, fitohormoni, etc.
Prezentare:
50 g